Recent am vizionat pe un site un documentar despre cum arată orașul acela din aproprierea centralei nucleare Cernobîl, la peste 30 de ani de la bine cunoscutul și mult mediatizatul dezastru petrecut acolo. Am constatat că nu sunt sunt prea mari diferențe între cum arată azi acel oraș abandonat și majoritatea zonelor cu blocuri din orașul nostru, cu excepția faptului că orașul nostru încă este populat. În rest, aceeași vegetație care a invadat străzile și aleile orașului, cu garduri vii netunse, pomi netoaletați ale căror crengi îți intră pe geam în apartament sau îți obturează și puțina lumină naturală a zilei, stâlpi de iluminat ascunși printre coroanele pomilor care fac acel iluminat public inutil pe timpul nopții și nu în ultimul rând, craterele din aleile și așa zisele spații de parcare insuficiente și supraaglomerate create în vremuri când deținerea unui autoturism proprietate personală era un vis, sau o utopie pentru majoritatea celor ce au trăit acele vremuri.
Mai mult ca sigur că zona cuprinsă între stadion, bulevardul Bălcescu, strada Spiru Haret și ce-o mai fi pe acolo, denumită cu mare pompă „cartierul Nicolae Bălcescu” și ale cărei alei au primit de curând nume, este prea departe de Palatul Comunal, sau locuitorii acesteia sunt mari restanțieri în ceea ce privește achitarea obligațiilor către municipalitate, adică taxe și impozite, cu excepția celor care stau în blocurile de pe renumitul bulevard care a dat și numele cartierului, altfel nu se explică de ce restul zonei a fost abandonată. Încercări timide de asfaltare a unei străzi, dar și asta de pe vremea primarului de tristă amintire de dinaintea dumneavoastră, în rest peticeli… Dacă cineva se va aventura prin spatele blocurilor de pe nou numitele alei Crângului și Zorilor, cu siguranță că se va rătăci. Pare exagerat, dar în realitate e purul adevăr. Garduri vii netunse, spații verzi cu bălării, pomi plantați aiurea cu coroane care se intersectează și obturează pătrunderea razelor soarelui în apartamente, și ale căror crengi pot sparge geamurile acestora în caz că bate vântul mai tare. Să nu uităm că în ultima vreme pe teritoriul patriei și-au făcut apariția din ce în ce mai mult fenomenele extreme. Dacă încercăm să facem un exercițiu de imaginație despre cum ar arăta Buzăul în urma unei astfel de dezlănțuire a naturii, ne va lua groaza. Chiar nu are nimeni curajul de acolo din Primărie sau din societățile subordonate acesteia să vină pe teren să constate cele relatate și să se ia totuși măsuri? Chiar nu vede nimeni că tot acolo, în zona pe care v-am descris-o, în urma refacerii unui loc de joacă a rămas destul teren liber pentru a se prelungi parcarea din capătul Aleii Zorilor, creându-se astfel câteva locuri în plus suficiente pentru a diminua certurile între locatari privind găsirea unui loc de parcare. Am mai descris această situație și în alte sesizări, au venit de câteva ori la fața locului câțiva funcționari care au constatat că cele expuse sunt conform realității de pe teren, au promis … și cam atât. Să se fi uitat toate acestea? Dacă locuitorii zonei ar „uita” și ei să treacă pe la Taxe și Impozite? Sau se mizează pe faptul că majoritatea sunt pensionari și vârstnici pe care îi caracterizează o anumită conștiință?
Închei aici, cu speranța că nu v-am plictisit foarte tare și că am reușit să trag un semnal de alarmă pentru zona în care viețuiesc de peste jumătate de secol care sper că odată și odată va primi un nou aspect, mai apropiat de secolul 21, poate până la următoarele alegeri locale. Vă mulțumesc!

Printeaza sesizare