Buna ziua,

V-as intreba de unde stiti ca acei arbori sunt seculari? Aveti descrierea parcelara din amenajamentul silvic in vigoare?

1. Sunt anumite defecte ale lemnului care nu se vad “la surpafata”, in timp, la cea mai mica adiere a vantului pot duce la rupere/doborare. Unul dintre ele ar fi gelivura, o crapatura din cauza gerului, poate fi inchisa, nu se vede.
Daca s-ar prabusi peste cineva cum ati comenta? Poate ceva de genul: “in toata tara se taie la ras si aici n-au fost in stare sa taie arborii care erau un real pericol”.

2. In tot Parcul Crang sunt acei ulmi uscati, se usuca din cauza unei ciuperci, probabil stiti, s-a tot mediatizat. Acea ciuperca este precum pesta porcina, distruge tot in jurul ei si singura modalitate de a scapa de ea este extragerea tuturor exemplarelor. Sa mergeti pe toate aleele din Crang sau chiar prin tot Crangul sa vedeti cati arbori sunt uscati. Ar putea fi un real pericol pentru trecatori. Dar “noi” mediatizam, chemam presa, punem pe jar autoritatile atunci cand silvicultorii fac ce se impune, fara sa avem habar sau fara sa ne documentam inainte.

3. Ei bine, as putea spune ca in silvicultura este ca in medicina, stimata doamna, “taierile” despre care se tot vorbeste sunt, de fapt, TRATAMENTE. In arborete (nu in copacete, ati folsit termenul copac), la anumite varste ale acestuia se impun anumite tratamente, care sa asigure continuitatea fondului forestier, a padurii. Pentru ca, si padurea are o varsta maxima la care poate ajunge, pana cand absoare dioxid de carbon si produce oxigen. Ei bine, odata ajunsi la acea varsta prin acele tratamente sunt extrasi acesti arbori si inlocuiti cu altii tineri, astfel se evita termenul indelungat prin care acea padure ar fi inlocuita de alta tanara in mod natural.

4. Eu sunt convins ca intr-o padure administrata de o structura silvica, si unde exista un amenajament silvic in vigoare nu s-ar face altceva in afara de ce este prevazut in acel amenajament silvic.
Sa intelegeti, amenajamentul silvic este precum o fisa medicala a unui pacient in care scrie absolut tot ce este in suprafata respectiva, ce fel de arboret este, varsta lui, modul de regenerare a acestuia, altitudinea suprafetei, panta ei, ce TRATAMENTE s-au facut de-a lungul timpului, ce trebuie facut in continuare, etc. de la nasterea „pacientului” si pana ….”copiii” raman in urma lui.

Am incercat sa spun pe larg, silvicultura este mult mai ampla, daca va pasioneaza acest subiect va pot pune cu mare drag la dispozitie un curs de silvicultura sau poate organizam un simpozion.

As mai spune ca in Romania pana acum toata lumea se pricepea la politica, fotbal, medicina. Mai nou se pricepe si la silvicutura.

Precizez ca este un comentariu strict personal, din pasiune pentru silvicultura, fara sa reprezint vreo institutie sau structura silvica.

Cu stima,

Printeaza sesizare